Ma atrage. Camera asta goala, candva incarcata de tot, acum seaca si sparta, ma cheama asa cum o apa linistita isi cheama ologul a carui suferinte nu i le starpeste, ci i le adoarme. Asa cum puterea apei blocheaza durerea, asa camera asta goala blocheaza gandurile si anestezieaza tot. Totul sta in lumina asta tampa de iarna, care pare numai un efort jenant de a arata ca se mai traieste. In atmosfera asta de aer zoios, timpul parca isi sacadeaza respiratia pana la o apnee naturata si calm acceptata. Vreau doar sa pun capul jos si sa imprumut pentru un timp apneea timpului. Se spune ca nu exista momente in care sa nu te gandesti la ceva. oricat de neinsemnat. Sau exista foarte putine. Se pare deci, ca mi-e dat sa traiesc un moment rar. Nu stiu de unde si cum, e ceva care vine fara sa ceri, sau poate o ceri neconstientizat. Mai mult iti cere nevoia. Nevoia ta, inteleasa sau nu de tine, care, de fiecare data, ajunsa in exterior, vorbeste extrem de clar.
          Urasc iarna. Urasc frigul, gheata, amorteala. Urasc zapada, ipocrit de alba care te orbeste hoteste si te prosteste in straluciri, ca sa nu vezi mocirla aproape moarta de sub.
          Trebuie sa se faca cozonacii. Pe care nu ii mananca nimeni. Sunt aproape gata. Cu capul pe perna, nu simt nimic. Nici un miros nu ajunge de la ei pana la mine. Nu ajunge mirosul de cozonaci pe care il simteam alta data de cand inca punea faina pe masa...
         Al naibii iarna...cu albul ei cu tot...!!
         Ma ridic iritata de timpul vid. Pe strazi, oamenii pereche, par sa fi intrat direct intr-o stare amnezica caracteristica perioadei. Si-au uitat voia buna plasticata si zambetul protetic pe fata, uitand totodata si de ce era inainte si cum visau sa fi fost. Se plimba fericiti, entuziasmati si exuberanti la gandul alegerii bradului de Craciun.
         Anul asta am zis ca nu imi mai trebuie brad. Toata lumea are, toata lumea vrea. Trebuie sa ai brad. Dar ideea asta ma sperie. Ideea de a aduce ceva viu si natural langa tine, pentru a te face sa te simti mai bine, chiar vazandu-l cum se descompune treptat, cum se schimba, cum moare langa tine doar ca sa te bucure. Si toate astea, pana in ziua in care il privesti si realizezi ca nu mai e la fel. Nu e nici pe departe ala pe care l-ai ales. Te pui jos langa el si il privesti ca pe o religva. Nu stiu daca te gandesti macar pentru o secunda, ca mana ta i-a fost transformarea. Nu, te gandesti ca nu iti mai place. Ca nu iti trebuie asa. Oare asa se intampla? Ne impotmolim in entuziasm confundandu-ne nevoile?
         Ma uit in jurul meu. Toti fac la fel. Il aleg dupa principii superficiale, nu se gandesc la esenta.  Isi cumpara un suport de brad. Insa majoritatea aleg unul ieftin, de plastic, care se indoaie si se crapa repede. Dar e mai ieftin si mai usor. Mult mai usor de dus... Putini aleg un suport scump, din fier forjat, greu de dus dar care asigura stabilitate si te tine ani. Il aleg pe ala de plastic, ca e mai usor de dus, si nu constientizeaza ce platesc in schimb. Nu ii deranjeaza ca bradul lor flutura la orice curent de vant, ca e purtat in colo si in coace si ca la o trantire de usa e jos. Il culeg si il pun la loc, asa ciufulit si sunt multumiti ca mai sta in picioare, macar pentru o perioada scurta de timp. Nu dupa mult timp, ajung sa il tina mai mult cu mana, decat sa stea singur in picioare...
          Apoi aleg globuri, cat mai mari si cat mai lucitoare, sa se vada,  "sa arate bine". Globuri cat mai colorate si pestrite, globuri care se bat cap in cap. Multe globuri, din care daca se sparg, se inlocuiesc si nici nu se observa. Nu face nici o diferenta. Alti brazi, aceleasi globuri. Nu am vazut pe nimeni care pentru fiecare brad sa bata strazi sa gaseasca un anume glob. Un singur glob de care sa aiba cea mai mare grija sa nu se sparga. Se cumpara industrial, globuri la seturi, in timp ce globurile pictate, globurile unicat, sperie. Sau de cele mai multe ori nu se vad. Oare ai vedea un singur glob alt fel intr-un brad incarcat de globuri la set??
         Ai sa spui ca da. Ipocritule!
         Oare nu ar fi mai bine sa nu mai taiem padurile??
         Si iara e iarna in mijlocul verii...